pana acum ceva timp nu aveam nimic cu criza asta. neavand televizor si ascultand la radio doar ce vroiam eu , adica rareori stiri, stiam ca e criza si ca nu se mai vand masini. lucru care nu ma inspaimanta suficient de mult.
de ceva timp a trebuit fara voia mea sa mai socializez si sa dau piept cu ea : cu criza vazuta prin ochii interlocutorilor mei. cam ciudata intalnire: toata lumea speriata, deprimata si cu semne de intrebare. am stat , am vazut ce s-a mai intamplat si la altii si apoi singura concluzie logica la care am ajuns: criza asta va aseza lucrurile si valorile intr-un fagas normal pentru ca era absolut anormal ce se intampla. lucru pe care il mai sustin si acum
dar acum criza devine din ce in ce mai acuta prin reactiile provocate oamenilor. in jurul tau auzi vorbindu-se numai de asta si normal ajungi sa vezi o dimensiune catastrofica.
sunt convins ca acum vor iesi la liman cei cu mai multe idei, flexibilitate si posibilitate de adaptare reala.
o sa fie greu insa macar o sa ne maturizam oarecum .
nu stiu de ce imi vine sa fac asocieri cu ce se intampla in viata noastra. dar economia ca si domeniu socio uman tot omul il are in centrul intereselor si e normal ca multe din mecanismele pietii sa fie asemanatoare cu cele umane.
dar criza capata o noua dimensiune intr-o dupa amiaza insorita de vineri cand dupa o zi de ajuns la un numar fantastic de 3 intalniri , o zi intreaga da , te tarai ca un melc intr-o coloana ordonata de mici chinezi.
si atunci ce faci : pai incepi sa consumi bateria telefoanelor din dotare si vbesti cu toata lumea care vrea si are chef de tine la ora aia lamentadu-te de toate: criza, iubita, viata de cacat, foste iubite, program incarcat, planuri si toate cele.
nu e deprimanta si de speriat criza ci mai mult efectele ei. ce provoaca in mintea oamenilor.
constat ca nu e doar criza economica ci si criza de oameni hotarati si care stiu ce vor, criza de oameni care au maturitatea sa priveasca lucrurile si din punctul de vedere al celuilalt, criza de idei si de perspective, criza de valori autentice care sa te faca sa iti gasesti un drum al tau. in fine e o mare criza si ma bucur: trebuie sa ne vindem scump si sa avem grija pe cine alegem caci uneori criza te indeamna la alegeri conjucturale si disperate, uitand cine esti, unde mergi si ce ai de oferit celui care va fi langa tine. asa cum un bun prieten de al meu spune...jidane, nu iti strica nasu!
daca pentru bani luptam si tragem cu dinti de ce nu am fi atat de determinati si pentru fericirea noastra marunta ? de ce nu acceptam primul job care ne iese in cale si stam si cantarim foarte bine toate alternativele iar cand vine vorba de unu cu care iti pierzi mare parte din ceea ce se cheama timpu liber te arunci cu capu inainte ?
anyway partea buna e ca aceste crize sa zicem ca se suprapun si ca atunci cand o sa fie soare, o sa avem nevoie de ochelari :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
parerea mea. corec'.