questions

la un pahar de vin rosu, intr-o sambata seara linistita ( pentru ca vinerea a fost cam agitata sau mai bine zis s-a terminat tarziu sambata dupa amiaza :D) ma uit pe blogurile care imi plac si incerc sa imi pun ordine in cap . sau sa imi ordonez intrebarile, ce-i drept destul de obosit fiind

si uite asa imi vine in cap un topic mult dezbatut fara voia mea, acela de nevasta/sot.
realizez ca sunt enorm de multe sabloane referitoare la casatorie si relatii si ceea ce ma sperie e ca tot mai multi oameni le imbratiseaza cu inima deschisa. nu pot sa imi dau seama cum spera oamenii astia sa fie fericiti daca pleaca la drum cu ideile astea predesenate in capusorul lor.implicit le accepta si provoaca destinul sa le confirme

sa le luam pe rand caci asa nu o sa ne pierdem :

1. intai exista doi oameni care se vad . mai rar, mai des sau in fine cum pot si cum au chef .
2. probabil se plac de la inceput sau se descopera in timp si incep sa se placa
3. meanwhile , apare si sexul, care face ca intalnirile sa fie mai dese si mai interesante . sau poate aparea de la inceput si asta e oarecum trigger-ul
4. la un moment dat , poate la inceput, poate dupa o luna , doua sau noua, realizeaza ca au o relatie .
5. stau in relatia asta si daca lucrurile merg bine, intr-un punct decid sa fie impreuna pentru o perioada mai lunga. o viata sa zicem
6. deci se casatoresc
7. poate vin si niste copii
8. poate sunt fericiti
9. sau poate ca nu

* ordinea e aleatorie :)

asa vad eu lucrurile astea . desigur "jucaria" se poate opri in oricare din puncte sau poate functiona din inertie sau poate functiona pentru are energia necesara, intrinsec . in mod clar asta e o viziune simplista, hilara si care nu aduce in discutie multe lucruri.

insa in toate perioada asta oamenii traiesc impreuna cu sabloanele pe care le-au dobandit in timpul vietii de la cei din jurul lor. unul din ele ar fi acela ca, in momentul in care cei doi oameni decid sa fie casatoriti, se spune ca e the end of story sau ca incepe sfarsitul.

eu unu nu pot intelege asta. cum poti sa faci pasul asta daca nu crezi in asta ?

cum poti face asta doar ca sa fie facut ? doar ca un life experience care nah toata lumea il face pentru a-l bifa

cum poti sa ai o viziune atat de sumbra asupra unui lucru care in mod idealist e unul dintre lucrurile bune din viata fiecaruia ?

bine lucrurile ar fi oarecum explicabile daca luam in considerare ca mentalul colectiv aduce in discutie ideea unei petreceri a burlacilor, unde ce sa faci, iti pui cenusa in cap pentru 10 ani, caci oricum o sa fii legat la maini si la picioare o viata intreaga si acum e momentul pentru un ultim dezmat si niciodata nu vei mai avea libertatea burlaciei. pai daca o venerezi atat de mult de ce renunti la ea ?
daca este esentialul in viata ta de ce te indrepti catre ceva in care nu crezi ?

nu sunt nici pe departe puritan insa anumite lucruri nu se leaga in mintea mea.

am realizat azi ca occidentali nu sunt nici pe departe deplasati sau stricati ca decid sa isi uneasca viata cu cineva, in medie intre 30 si 40 de ani. credeam ca sunt niste dezorientati care au alte valori. insa brusc am realizat ca sunt niste dezorientati cinstiti. au bunul simt sa se intrebe ce vor cu adevarat si atunci decid ca nu e momentul. nu cred ca e o vorba de o varsta optima general valida. varsta optima cred ca e atunci cand stii ca e persoana potrivita si ca ai vazut tot si alegi in cunostinta de cauza. ( bine bine tot nu poti vedea nici pana la 100 de ani dar asta e o alta poveste )

nu stiu daca am avut vreo logica sau nu. cert e ca m-am tot gandit azi la treaba asta si tot nu imi iesea din cap, dat fiind faptul ca realitatea inconjuratoare imi alimenteaza din plin astfel de intrebari total nepotrivite pentru o sambata seara, care conform altor prejudecati trebuie sa fie wild si cool.

de asta in lumea asta avem nevoie de nebuni, idealisti si visatori. pentru ca ei refuza sa urmeze mainstream-ul si reusesc sa reinventeze lucrurile.

de asta apreciez flexibilitatea.

de asta imi place diversitatea si ma simt bine intr-un oras mare precum bucurestiul cu toate neajunsurile lui inerente

de asta sunt cu nasul pe sus caci turma pute si simtul meu olfactiv imi e foarte sensibil

de asta lucrurile imi sunt atat de clare dupa cum veti vedea si mai jos

clandestino - where are you ??

reinventare

nu credeam ca o sa fie asa vreodata

nu credeam sa ajung la maturitatea asta si sa vad lucrurile in modul asta. speram ce-i drept.

insa e al naibii de sanatos si de bine. trebuie sa admit ca este si al naibii de frumos si de catchy..

eram genu de om care axfisia...care nu respira si nici nu lasa sa se respire. eram atat de determinat sa fac lucrurile sa iasa bine incat inevitabil ieseau prost si acumulam frustari.

dar de odata s-a intamplat..nu stiu cat e hazard insa stiu ca nu e ceva ce as fi putut controla.e ceva care a venit,s-a intamplat si continua

si ma bucur din plin de tot. de libertatea mea, de mine , de ea ,de libertatea ei si de momentele noastre cand astupati de o plapuma batraneasca ne intalnim. si stim ca suntem acolo, noi doi , asa cum suntem noi.

ma bucur ca este totul altfel.

ma bucur ca avem frici si nu avem toate cartile pe masa.

ma incanta semnele de intrebare pentru ca stiu ca sunt pentru a vedea ce vrem. ma bucur ca sunt bilaterale si ca dincolo de ele suntem doi oameni inteligenti, perfect egali si cu personalitati puternice, care se echilibreaza si completeaza

ma bucur de incertitudinea pe care din dusmanca am transformat-o in prietena

ma bucur de starea asta de sanatate.

ma bucur ca pot sa ma uit inapoi .

ma bucur ca pot sa vad lucrurile si altfel .

si este a naibii de bine si sanatos

:)

am zambit

e per si muove

da si sunt fericit pentru asta...

sa va povestesc ..intai au fost badicii pe care i-am descoperit ce-i drept foarte frumos cu jurnalul unei viitoare mamici acompaniate de dl viitor tata si mi se paru foarte deosebita si dragutza ideea. ce-i drept nu m-a socat dragutzenia ideii cat curajul acestor doi tineri sa isi spuna ce simt, sa arate altora cum traiesc si cum se iubesc si cum urmeaza sa devina parinti. o experienta foarte placuta mai ales din prisma faptului ca sunt innebunit dupa copii iar ideea de a avea unul mi se pare absolut geniala, iar modul in care badicii au reusit sa ambaleze aceasta experienta mi se pare cu totul scos din povesti..este o gura de aer dintr-o alta lume, o lume care inca mai viseaza si isi permite sa fie cu curu in sus fata de o lume reala cu totul nebuna.

asadar le-am indragit curajul, atitudinea, perspectiva si i-am indragit pe ei ca oameni, asa cum se arata in posturile pe care le publica. din pacate, i-am cautat printre cunoscuti, printre cei cu care luam contact si nu gaseam decat foarte greu unii cu care i-as fi putut compara..chiar daca pare hilar la un moment dat, atunci cand intr-o discutie cineva m-a intrebat daca cunosc vreun cuplu fericit, i-am dat pe ei ca exemplu .

apoi dupa experienta badicilor, care imi mai da curaj in momentele dezanadajduite in care totul nu e decat un fiasco sau o pregatire pentru fiasco ce urmeaza sa vina, i-am gasit pe acesti altruisti, care m-au facut sa zambesc.

ideea blogului mi se pare simpla si de foarte mult bun simt si normalitate, insa totusi impactul care l-a avut asupra mea a fost dincolo de simplitate si bun simt. citind posturile nu m-am putut abtine sa nu rad..sunt oameni care apreciaza toate nimicurile si se bucura din toata inima pentru ele si mai mult decat atat vor sa impartaseasca aceste lucruri si altora. sunt oameni mai buni ca mine si ca tine, oameni care au curajul sa faca ceva si mai ales sa faca lumea asta un pic mai buna dincolo de toate rahaturile si neajunsurile inerente ei

nu vreau sa ma entuziasmez si isterizez ca o adolescenta la prima dragoste, insa chiar cred in impactul unor astfel mici initiative..chiar cred in temeinicia lucrurilor marunte si a pasilor atent facuti, chiar cred ca lumea poate deveni un loc mai bun daca reusim sa facem fiecare ceva.

asadar felicitari celor care au astfel de initiative si curajul necesar sa fie oarecum altfel.

cu siguranta o sa mai revin pe tema asta