oameni

de ceva vreme citesc bloguri. multe . si descopar cu incantare ca sunt atat de multi oameni misto. atat de multi oameni de la care as avea o mie si unu de lucruri de invatat. atat de multi oameni care spun ceva interesant si frumos. dezarmant de multi.

desigur matematica si sora ei logica, nu m-au parasit si imi aduc aminte ca in definitiv sunt doar o mana de oameni intr-un ocean de netoti.

dar eu sunt indragostit de toti,asa ciudati si deosebiti cum sunt ei.

asa greu de inteles si cu toane

cu probleme si intrebari, unele mai hazlii decat altele, unele mai profunde altele mai normale si mai aproape de existenta noastra cotidiana.

sentimentul pe care il incerc e foarte straniu : uneori sunt dezarmat caci am impresia ca sunt mic, mic de tot si ca oricum te pierzi in masa acestor deosebiti, frumosi, inteligenti si impacati cu ei care sunt capabili sa fie fericiti, alteori te identifici oarecum cu grupul si iti pare bine ca exista si ca sunt acolo .

e ca un concert ocs unde cu toate ca te duci singur realizezi ca sunt multi oameni pe care-i cunosti si simti ca aproape toti ceilalti sunt ca tine si poti rezona cu ei.

e reconfortant de bine de stiut ca oameni frumosi sunt si sunt convins ca vor fi din ce in ce mai multi. important e sa ne intalnim si sa ne recunoastem.