That's not my name!

fraza asta imi aduce in cap altceva si anume de cate ori iti vine sa urli in gura mare dupa ce spui sau faci o prostie ..asta nu sunt eu, e altcineva, unu care locuieste cu mine..un geaman incomod sa zicem asa ..mie imi vine de multe ori

e foarte convenabil sa admiti existenta unui twisted si din cand sa faci un switch. e precum telefonul cu doua sim-uri. asa cum nu credeam ca functioneaza bine telefoanele cu doua sim-uri, pana cand am vazut unu , nici asa nu credeam ca merge in cazul oamenilor . bine da merge in ambele cazuri insa cu neajunsurile inerente ce-i drept mai mari la oameni caci ei mai si gandesc. telefonul cel putin e telefon si asta e :)

dar nu twisted era subiectu intial ci omu care se disociaza de el. mie personal mi se pare o prostitutie fata de tine insuti si un exercitiu foarte dificil cu toate ca stiu toate argumentele despre alter ego si multiple faces dar omu e unu singur overall si asta e..ca daca esti mai multi esti clinic vorbind schizofrenic

dar ca sa admiti ca esti unu singur..mai bun, mai prost, mai frumos sau mai nu stiu cum, trebuie sa ai coaie si destula incredere sa te uiti in oglinda si sa fii impacat cu ce vezi acolo. cred totusi ca pentru asta trebuie sa ai si un orgoliu constructiv de genu sa nu te superi ca magaru pe sat si sa admiti niste limite, atat ale tale interne cat si ale celorlalti

eu as fi un om mai fericit si mai impacat cu mine fara orgoliu asta neconstructiv caci trebuie sa admit ca exista si o parte de orgoliu pe care o vad foarte utila si care se confunda in mintea mea cu self recognition si peste care nu cred ca as putea sa trec decat muscand din masa.

adica cu alte cuvinte sunt lucruri pe care nu le-as face nu din orgoliu ci pentru ca nu as fi eu impacat cu mine apoi insa trecand peste orgoliu pot admite anumite lucruri evidente de altfel cu toate ca undeva acolo ceva parca te racaie ..

anyway anyhow that's not my name, foarte optimist si destins sa admiti ca anumite lucruri nu se intampla pentru ca asa e mersul firesc al lucrurilor.